Becul care a devenit o stea
Un sens figurat oferit de DEX cuvantului aspiratie este: năzuință, dorință, râvnă.
Sunt convins ca nu trebuia sa apelez la prietenul nostru (care oricum a dat sinonime mai degraba decat explicatie) ca sa va pun in tema cu sensurile “aspiratiei”. Toti am avut aspiratii, inca de mici. Inca avem si, cu putin noroc, o sa avem intotdeauna. Toata lumea are aspiratii personale (sa intre in cartea recordurilor pentru cel mai mare numar de SMS-uri trimise intr-o luna – recordul actual este de 270.000, sa ajunga “cel mai iubit dintre pamanteni”, sa-si intemeieze o familie, sa-si cumpere un feribot numit “Speranta”, etc), dar si profesionale (sa fie declarat “angajatul lunii”, sa fie primul din ultimii cinci oameni angajati intr-un clasament al numarului de task-uri indeplinite, sa fie numit sef de departament si, astfel, sa il aiba pe colegul sau in subordine care este, totodata si singurul membri al departamentului respectiv).
Cunoasteti multi oameni care nu au aspiratii, indiferent cat de superficiale, exotice sau comice sunt ele? Eu, personal, nu cunosc. Iar motivul pentru care nu cunosc aspiratiile tuturor cunoscutilor este faptul ca nu i-am intrebat sau aprofundat o discutie in aceasta directie.
Aspiratia, sub diferitele ei forme si denumiri (dorinta, nazuinta, ravna, vis, speranta) este ceea ce ne face de multe ori sa mergem mai departe, un motoras care functioneaza permanent la care si de la care ne conectam dupa cum consideram de cuviinta. Uneori nu reusim sa ne deplasam pentru ca “nu bagam in viteza”. Dar faptul ca nu te deplasezi nu inseamna ca motorul masinii nu merge.
Tot aspiratie este ceva care, cel putin in conformitate cu ce se stie public in momentul de fata, defineste si diferentiaza omul de restul vietuitoarelor de pe Pamant. Asta nu inseamna ca un delfin nu poate ravni sa ajunga in presa de scandal dintr-o anumita parte a Europei, sau ca motanul meu confuz nu poate sa aspire la apa de gura cu aroma de peste. Cert e ca aceste potentiale aspiratii sunt ne sunt ascunse noua, oamenilor, in prezent.
Totusi, intr-o seara de decembrie in care cerul se chinuia sa cearna zapada dar tot ce-i iesea era o lapovita marunta, am fost martorul… propriilor mele ganduri referitoare la becul unui stalp de iluminat din cartier. Sunt sigur ca deja vuiesc curiozitatea si stupoarea in voi (in latura mea de insumi critic de-al meu sigur vuiesc). Asa ca am sa explic: mergeam cu ochii doar pe jumatate deschisi, pentru ca picurii jucausi de lapovita sa nu imi intre in… ochi. In aceste conditii, uitandu-ma la acel bec, am perceput o conexiune telepatica care s-a si materializat in aria senzoriala a simturilor. Lumina uniforma degajata de acel bec s-a transformat in raze, facand acel bec sa para o stea.
Ce usor poate un lucru ordinar sa devina un lucru extraordinar, ce usor poate un vis sa devina realitate si ce usor poate o realitate sa devina poveste!
Mai jos vedeti diferenta dintre un bec normal si unele care se viseaza stele.
