Meridiane ascunse

Becul care a devenit o stea

Un sens figurat oferit de DEX cuvantului aspiratie este: năzuință, dorință, râvnă.

Sunt convins ca nu trebuia sa apelez la prietenul nostru (care oricum a dat sinonime mai degraba decat explicatie) ca sa va pun in tema cu sensurile “aspiratiei”. Toti am avut aspiratii, inca de mici. Inca avem si, cu putin noroc, o sa avem intotdeauna. Toata lumea are aspiratii personale (sa intre in cartea recordurilor pentru cel mai mare numar de SMS-uri trimise intr-o luna – recordul actual este de 270.000, sa ajunga “cel mai iubit dintre pamanteni”, sa-si intemeieze o familie, sa-si cumpere un feribot numit “Speranta”, etc), dar si profesionale (sa fie declarat “angajatul lunii”, sa fie primul din ultimii cinci oameni angajati intr-un clasament al numarului de task-uri indeplinite, sa fie numit sef de departament si, astfel, sa il aiba pe colegul sau in subordine care este, totodata si singurul membri al departamentului respectiv).

Cunoasteti multi oameni care nu au aspiratii, indiferent cat de superficiale, exotice sau comice sunt ele? Eu, personal, nu cunosc. Iar motivul pentru care nu cunosc aspiratiile tuturor cunoscutilor este faptul ca nu i-am intrebat sau aprofundat o discutie in aceasta directie.

Aspiratia, sub diferitele ei forme si denumiri (dorinta, nazuinta, ravna, vis, speranta) este ceea ce ne face de multe ori sa mergem mai departe, un motoras care functioneaza permanent la care si de la care ne conectam dupa cum consideram de cuviinta. Uneori nu reusim sa ne deplasam pentru ca “nu bagam in viteza”. Dar faptul ca nu te deplasezi nu inseamna ca motorul masinii nu merge.

Tot aspiratie este ceva care, cel putin in conformitate cu ce se stie public in momentul de fata, defineste si diferentiaza omul de restul vietuitoarelor de pe Pamant. Asta nu inseamna ca un delfin nu poate ravni sa ajunga in presa de scandal dintr-o anumita parte a Europei, sau ca motanul meu confuz nu poate sa aspire la apa de gura cu aroma de peste. Cert e ca aceste potentiale aspiratii sunt ne sunt ascunse noua, oamenilor, in prezent.

Totusi, intr-o seara de decembrie in care cerul se chinuia sa cearna zapada dar tot ce-i iesea era o lapovita marunta, am fost martorul… propriilor mele ganduri referitoare la becul unui stalp de iluminat din cartier. Sunt sigur ca deja vuiesc curiozitatea si stupoarea in voi (in latura mea de insumi critic de-al meu sigur vuiesc). Asa ca am sa explic: mergeam cu ochii doar pe jumatate deschisi, pentru ca picurii jucausi de lapovita sa nu imi intre in… ochi. In aceste conditii, uitandu-ma la acel bec, am perceput o conexiune telepatica care s-a si materializat in aria senzoriala a simturilor. Lumina uniforma degajata de acel bec s-a transformat in raze, facand acel bec sa para o stea.

Ce usor poate un lucru ordinar sa devina un lucru extraordinar, ce usor poate un vis sa devina realitate si ce usor poate o realitate sa devina poveste!

Mai jos vedeti diferenta dintre un bec normal si unele care se viseaza stele.

A Dream within A Dream

Ca existenta e construita pe antiteze si dualitati, ca asa s-a nascut, jumatate din om, jumatate din zei si ca asta ii e si viitorul – sunt deja convins. Tot ce imi ramane de facut vis-a-vis de acest subiect este sa gasesc dualitatile din mine si sa le fac sa semene cu balante, sa-mi redefinesc echilibrul in functie de ce (re)descopar; si, desigur, sa le caut si in ceilalti atat dintr-o datorie umana de a-mi cunoaste aproapele, seamanul, dar cel mai mult din egoismul de ma regasi mai bine, mai precis pe mine. Caci atunci cand nu poti defini o parte dintr-un tot, poate constitui o solutie sa incerci sa definesti celelalte parti si sa speri ca, astfel, prima parte se va defini singura, printr-o metamorfoza a metodei reducerii la absurd.

Gasesc oportuna pentru pasa mea lecturarea unei dintre capodoperele literaturii universale si a unui om drag mie, Edgar Allan Poe (nascut: 19.01.1809, decedat 7.10.1849) si anume: A Dream within A Dream – Un vis intr-un vis. Recomandarea mea este in virtutea ideii mai sus mentionate si facilitez acest lucru prin insertiile textuale de mai jos. Traducerea in limba romana este una luata de pe nemarginitul internet si este una din multele, dar cea mai apropiata de sensurile pe care le-am gasit eu in aceste versuri.

A Dream within A Dream

Take this kiss upon the brow!
And, in parting from you now,
Thus much let me avow-
You are not wrong, who deem
That my days have been a dream;
Yet if hope has flown away
In a night, or in a day,
In a vision, or in none,
Is it therefore the less gone?
All that we see or seem
Is but a dream within a dream.

I stand amid the roar
Of a surf-tormented shore,
And I hold within my hand
Grains of the golden sand-
How few! yet how they creep
Through my fingers to the deep,
While I weep- while I weep!
O God! can I not grasp
Them with a tighter clasp?
O God! can I not save
One from the pitiless wave?
Is all that we see or seem
But a dream within a dream?

Un vis intr-un vis

Te sărut pe frunte-acum
Şi plecând pe lungul drum,
Îngăduie-mi a-ţi spune cum
C-aveai dreptate când ai zis
Că zilele mi-au fost un vis;
Oricum nădejdea mea pieri-
De-ar fi-ntr-o noapte, ori într-o zi-
În năluciri ce sunt şi nu-s,
De dus, şi-aşa, ea tot s-a dus.
Căci toate ce se văd şi par
Sunt un vis într-un vis doar.

Stau în viul freamăt al
Ţărmului bătut de val.
Ţin în mâna mea -tezaur-
Fire de nisip de aur.
Ce puţine! Se preling
Printre degete-n adânc.

Pe când plâng, pe când plâng.
Doamne, nu le pot ţinea
Mai vârtos în mâna mea?
Doamne, nu pot să le mântui?
Le ia marea în mormântu-i!
Căci toate ce se văd şi par
Sunt un vis într-un vis doar.

Mandrii zori

O dimineata ca pe “vremuri”… Soarele a rasarit mai devreme decat ieri si, parca nemultumit de ceea ce vede, a hotarat sa treaca totul prin lumina sa purificatoare. Asemeni unei infectii, cand anticorpii se mobilizeaza in zona afectata, generand roseata, lumina soarelui s-a revarsat rosie peste tot orasul. Blocurile pareau decorate ca pentru un al doilea Craciun, sau poate ca si cum ar urma sa fie smulse din lacasurile lor si folosite drept trepte catre rai (recunostinta celor de la Led Zeppelin pentru “Stairways to Heaven”).

Am constatat, dincolo de insusi statutul meu de martor, ca absenta zapezii in aceasta iarna a cauzat frustrare in randul oamenilor si pe buna dreptate. Intr-o perioada in care ochii ni s-ar mai fi limpezit in reflexiile argintii ale zapezii, griul betoanelor a iesit din nou triumfator si a continuat sa atarne de ochii nostri ca plumbul.

Dar, in aceasta dimineata, acel peisaj rosiatic mi-a adus un plus de satisfactie, parca am patruns dincolo de fatada posaca a orasului si mi-am amintit ca exista lumi si dincolo de orizont. Poate e doar o slabiciune, dar intotdeauna rasaritul, apusul si transfigurarea luminii astrilor (diurn si nocturn), alaturi de prezenta inaltatoare a stelelor care, uneori intarzie sa plece si le vezi chiar si cand noaptea isi scufunda ultimele clipe intr-o mare de lumina, m-au facut sa ma simt mai putin om si mai aproape de Creator, mi-au amintit ca exista si o lume nevazuta in care fericitii care cred in ea se pot refugia.

Ideile acestea nu le exprim pentru prima data si nici macar n-o fac intr-un mod cu totul nou, dar de fiecare data cand asist la asa ceva ma simt ca nou, parca renasc si ma simt mai mult Phoenix decat Corb.

Azi e…

…Ca o fantasma alba, fara forma
Ce zace, indecisa, intre lumi
Si se intreaba daca sa ramana
Sculptata-n aur sau in lut.

Si astfel inveleste pe-al sau stapan in vremuri
Ce par sa fie adesea de demult,
Lasandu-i prea putin din timpul
Ce-i trebuie stapanului sa le sculpteze-n lut.

Caci aurul straluce si in lumina vie
A soarelui sau lunii, el pare o stafie;
O lucire diforma, ce-n ochii orisicui
Nu sta, nici pleaca, acum este si nu-i. 

Si astfel el prefera, distant de vrerea ei (a zilei)
S-o faca mult mai vie, decat speranta ei.
Ea nu se zbate, nu se-mpotriveste; curios!
Dar astazi lutul, decat aurul, e mult mai pretios.