Frica
Adevarul e ca frica e o boala. Asa o vad.
Am citit recent un citat de nu stiu unde, al nu stiu cui: “Moartea te omoara o singura data. Frica te omoara in fiecare zi, cate putin”. Mi-am dat seama ca asa e. Nu de putine ori am fost sau m-am lasat cuprins de frica si, in momentele alea, nimic nu mai avea sens, nimic nu mai conta. Nimic nu ma mai putea bucura sau face sa gandesc optimist. Interiorul meu devenea de plumb (multumiti bacoviene celui care a corelat tot ce apasa fiinta cu acest metal inspirat) si imi tragea in jos pana si fizicul. Simteam cum cuvintele nu-mi mai ieseau din gura, iar gandurile-mi o lua razna. Pierdeam controlul asupra mea, intr-un moment in care nu-mi planificat asta, ceea ce mi se pare devastator.
Un filosof (Emil Cioran) spunea la un moment dat ca din frica s-au nascut marile cruzimi ale lumii. Din frica de a nu se naste Mantuitorul, Irod a ucis 14.000 de nou-nascuti in Betleem. Sigur, asta poate fi interpretata ca un abuz de putere, dar ce statea la baza acestei cruzimi? Consider ca frica e un raspuns redutabil.
Frica e o forta de cele mai multe ori independenta de noi. Prin frica cineva ne poate manipula. Prin frica poti controla. Frica dezumanizeaza. Frica ne face animale. Si animalelor le e frica. Asta imi spune faptul ca ele pot gandi, pentru ca frica e o boala a mintii. Frica este ceea ce lumea ne invata. Frica este ceea ce cer unii dumnezei de la credinciosii lor. Frica ne izoleaza si ne face sa ne agatam disperat de oricine si orice, ca cei care, in larg, sucumba valurilor intru inec.
Dincolo de orice bariera fizica, absenta fricii ne poate pune totul pe tava, iar in acel moment inteligenta ne poate ajuta sa luam totul.
Multumesc pentru post, esti fenomenal!!!
Cat despre frica, ar trebui sa-ti fac un training. Eu practic nu ma tem de nimic in afara de Nievasta.
As vrea sa nu ma tem de nevasta ta, dar in privinta restului as accepta cu draga inima training-ul.